Trei decenii și jumătate de la revenirea Catedralei din Blaj la Biserica Greco-Catolică: momentul de grație al unui preot ortodox

Miercuri, 19 mai, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a marcat o aniversare semnificativă: trei decenii și jumătate de la ziua când Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime" din Blaj a revenit în mâinile comunității greco-catolice. Lăcașul este considerat de credincioși drept „inima spirituală" a acestei biserici, simbol al credinței, demnității și al rezistenței unui popor.

Revenirea după persecuție comunistă

La 19 mai 1991, Catedrala Blajului a fost restituită proprietarului de drept, după decenii de suferință. Începând din 1948, când regimul comunist a scos Biserica Greco-Catolică în afara legii, lăcașul rămase departe de comunitatea sa. Reprezentanții Arhieparhiei au subliniat că acea zi a reprezentat mult mai mult decât simpla redeschidere a ușilor unui edificiu istoric: „A fost un moment de dreptate, de vindecare și de întoarcere acasă pentru o comunitate care și-a păstrat credința vie în clandestinitate, prin mărturisire și jertfă."

Gestul memorabil al părintelui Ioan Fărcaș

Istoria acestei reveniri poartă amprenta unui gest plin de semnificație spirituală. Părintele Ioan Fărcaș, parohul ortodox al Catedralei în acel moment, a deschis porțile lăcașului și i-a invitat pe greco-catolici să intre în interior. În acel moment, el a mărturisit cu sinceritate și curaj credința catolică: „ceea ce fac acum, nu o fac din oportunism, ci din pură convingere, pe care am avut-o și am primit-o de la înaintașii mei, în mod deosebit de la bunici, părinți sau de la toți aceia care au vrut să pună în inima mea ceva bun".

Mitropolitul Alexandru Todea, care urma să fie creat Cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea doar nouă zile mai târziu, l-a primit cu brațele deschise pe părintele Fărcaș, integrând-ul în rândul comunității Bisericii Greco-Catolice ca preot.

Mărturisire din prezent

Marți, 19 mai 2026, părintele Fărcaș a revenit cu gândul la acel moment crucial, vorbind în cadrul Sfintei Liturghii din Catedrală. El a evocarea cuvintele Mitropolitului Alexandru Todea din 1991: „ceasul Domnului nici nu grăbește și nici nu întârzie". Părintele a descris confuzia și neîncrederea care domina atunci, atât în afara cât și în interiorul lăcașului, oamenii neavând claritate asupra ceea ce se întâmpla.

„Se întâmpla ceva după «ceasul Domnului»! Pentru că toți cei care am fost atunci în, să zicem, diferite roluri, nu am făcut altceva decât să executăm ceea ce planul lui Dumnezeu a hotărât," a afirmat el cu convingere. Părintele a exprimat recunoștință pentru revenirea Catedralei și a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu pentru lăcașul sfânt și pentru toate parohiile comunității greco-catolice.

Patrimoniu spiritual și cultural

Catedrala „Sfânta Treime" a fost ctitorită de Episcopul Inocențiu Micu Klein și sfințită de Episcopul Petru Pavel Aron. Arhieparhia o descrie drept un monument de spiritualitate și cultură românească, fiind primul mare edificiu baroc din mediul românesc și martor al unei istorii complicate.

Contextul restitutiilor după 1989

Procesul de revenire a averii Bisericii Greco-Catolice după căderea regimului comunist s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile și controversate chestiuni de restituire din România. Deși Biserica a fost recunoscută din nou legal după 1989, recuperarea patrimoniului confiscat a avansat lent și incomplet, generând numeroase litigii, în special cu Biserica Ortodoxă Română.

Decretul din 1948

Prin Decretul nr. 358/1948, regimul comunist a desființat oficial Biserica Greco-Catolică. Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, acel decret prevedea transferul tuturor proprietăților Bisericii către stat, cu o excepție: bisericile și casele parohiale au fost transferate Bisericii Ortodoxe Române. Averea mobilă și imobilă a organizațiilor greco-catolice a revenit statului, cu excepția expresă a bunurilor fostelor parohii.