Înălțarea Domnului 2026: Tradiții și semnificații ale sărbătorii de pe 21 mai

Semnificația Înălțării Domnului în 2026

Joi, 21 mai 2026, credincioșii ortodocși marchează Înălțarea Domnului, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul bisericesc. Aceasta se desfășoară la 40 de zile după Paștele Ortodox și evocă momentul în care Mântuitorul S-a ridicat la cer în fața apostolilor Săi, pe Muntele Măslinilor. În vorbirea populară, sărbătoarea poartă și numele de „Ispas".

Anul acesta, ziua de Înălțare capătă o semnificație cu atât mai deosebită cu cât se suprapune cu celebrarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, cărora peste 1,5 milioane de români le poartă numele. De asemenea, pe 21 mai se comemoră și Ziua Eroilor, în cinstea acelora care și-au jertfit viața pentru țară. Biserica Ortodoxă Română dedică acestei zile o slujbă specială de pomenire pentru eroii căzuți pe câmpurile de luptă.

Originea numelui de Ispas

Conform tradițiilor locale, termenul „Ispas" provine dintr-o veche legendă. Povestea spune că Ispas era un cioban cu inimă bună care a asistat ascuns la momentul Înălțării lui Hristos și a răspândit vestea acestui eveniment printre oameni. Din acest motiv, în credința populară, Ispas a devenit simbolul veseliei, bunătății și păcii între semeni.

Modalitățile de salut în ziua sărbătorii

Credincioșii ortodocși se salută în această zi cu formula tradițională:

„Hristos S-a înălțat!"

La care se răspunde:

„Adevărat S-a înălțat!"

Acest salut, păstrat și astăzi în numeroase comunități din România, exprimă bucuria și semnificația spirituală a Înălțării Domnului.

Vopsirea ouălor roșii

Una dintre cele mai cunoscute practici legate de Ispas este vopsirea ouălor roșii. Spre deosebire de Paște, când ouăle sunt pregătite în Joia Mare, de Ispas acestea sunt înroșite chiar în dimineața sărbătorii. Tradiția populară consideră această zi drept ultima ocazie din an pentru a prepara și distribui ouă roșii.

După slujba bisericească, ouăle, cozonacul și pasca sunt de obicei împărțite ca pomană sau asezoase pe masa familiei. În multe sate ale țării există obiceiul ca oamenii să aducă ouăle la biserică pentru a fi sfințite înainte de a fi oferite celor nevoiași.

Alte obiceiuri și practici tradiționale

De-a lungul țării se păstrează și în prezent o varietate de obiceiuri legate de această sărbătoare. Mulți credincioși se duc la cimitire și aprind lumânări la mormintele rudelor care au trecut în veșniciune.

În diverse regiuni, oamenii poartă la brâu frunze de nuc sau leuștean, bazați pe credința că și Iisus Hristos ar fi purtat frunze de nuc la Înălțare. Leușteanul este folosit și pentru protecția casei și pentru sănătate. De asemenea, vitele sunt atingute cu leuștean pentru a fi sănătoase și roditoare, iar plantele medicinale sunt duse la biserică pentru a fi sfințite.

Tradiția populară recomandă evitarea anumitor acțiuni în această zi: nu este considerat potrivit să se dea foc din casă sau să se ofere sare cuiva, deoarece se crede că aceasta ar putea atrage necazuri și lipsuri.

Rugăciuni și credințe spirituale

În ziua Înălțării, credincioșii obișnuiesc să se roage pentru sănătate, pace și pentru sufletele celor adormiți. Rugăciunile tradiționale exprimă dorința de binecuvântare asupra familiei, întărire în credință, luminare a drumului vieții și pacea sufletelor celor trecuți la veșniciune.